În rugăciune Îl întâlnim pe Dumnezeu şi pe aproapele. Tocmai de aceea a te lepăda de tine este o cerinţă, şi chiar cea dintâi, pentru acela care caută libertatea în Hristos, care e totodată şi Dumnezeu şi aproapele. „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine”, a spus El (Matei 16, 24), şi a lăsat să fie după voia fiecăruia – dacă vrea cineva – şi după judecata fiecăruia, ca să se lepede de sine.

Aceasta înseamnă că: toată grija, mângâierea şi iubirea pe care ne-o dăruiam se mută cu siguranţă şi fără să ne dăm seama către Dumnezeu, şi deci către semenul nostru. Doar aşa „nu va şti stânga ta ce face dreapta, şi vei face milostenie în ascuns” (Matei 6, 3-4).

(Tito Colliander, Calea Asceţilor, traducere de părintele Dan Bădulescu, Editura Scara, Bucureşti, 2002, p. 17)