Păcatul, lipsa comorii harului

Nu bolile sunt cel mai mare rău pentru om, căci bolile trupești, îndurate cu smerenie, cu credință și cu răbdare, pot tămădui sufletul bolnav de păcat și-l pot aduce mai aproape de Dumnezeu.

Nu bolile sunt cel mai mare rău pentru om, căci bolile trupești, îndurate cu smerenie, cu credință și cu răbdare, pot tămădui sufletul bolnav de păcat și-l pot aduce mai aproape de Dumnezeu – de bunul cel mai de preț al omului.

Pentru cel credincios, nici moartea nu este înspăimântătoare, căci printr-însa, ca printr-o poartă, mergem către Dumnezeul nostru Cel mult dorit și iubitor, care „a gătit celor ce-L iubesc pe El​”, „cele ce ochiul n-a văzut și urechea n-a auzit, și la inima omului nu s-au suit” (I Corinteni 2, 9). Păcatul însă, este cea mai vrednică de plâns sărăcie a inimii – lipsa comorii harului.

(Arhimandritul Serafim Alexiev, Viața duhovnicească a creștinului ortodox, traducere din limba bulgară de Valentin-Petre Lică, Editura Predania, București, 2010, p. 80)

De la același autor

Ultimele din categorie