Păcatul, lipsa comorii harului

Nu bolile sunt cel mai mare rău pentru om, căci bolile trupești, îndurate cu smerenie, cu credință și cu răbdare, pot tămădui sufletul bolnav de păcat și-l pot aduce mai aproape de Dumnezeu.

Nu bolile sunt cel mai mare rău pentru om, căci bolile trupești, îndurate cu smerenie, cu credință și cu răbdare, pot tămădui sufletul bolnav de păcat și-l pot aduce mai aproape de Dumnezeu - de bunul cel mai de preț al omului.

Pentru cel credincios, nici moartea nu este înspăimântătoare, căci printr-însa, ca printr-o poartă, mergem către Dumnezeul nostru cel mult dorit și iubitor, care „au gătit… celor ce iubesc pre dânsul”, „cele ce ochiul nu a văzut, nici urechea a auzit, nici la inima omului s-au suit!” (I Cor. 2, 9). Păcatul însă, este cea mai vrednică de plâns sărăcie a inimii - lipsa comorii harului.

(Arhimandrit Serafim Alexiev, Viaţa duhovnicească a creştinului ortodox, traducere din limba bulgară de Valentin-Petre Lică, Editura Predania, Bucureşti, 2010, p. 80)

De la același autor

Ultimele din categorie