Dacă înţelegem libertatea drept facultate de a face ce vrem, s-ar părea că ascultarea de poruncile lui Dumnezeu ne-ar afecta libertatea. Numai că relaţia cu Dumnezeu se bazează pe iubire, şi activarea libertăţii în acest caz ne eliberează de tot ceea ce ne împiedică să iubim cu adevărat. În iubire se împlineşte orice libertate şi orice act devine liber. Poruncile păstrează libertatea în limitele care i-au fost date fiinţei create şi chemate la asemănarea cu Dumnezeu. Nu există libertate fără limite, aşa cum zborul nu e cu putinţă decât  pentru că există forţa gravitaţională. Porunca este tocmai limita care îi asigură libertăţii eficacitatea ei. De altfel, porunca a fost şi este înţeleasă ca un indicator, nu ca o constrângere. Prin poruncă Dumnezeu nu constrânge – în iubire nu există constrângere -, ci ne ajută să nu ne pierdem.

(Vasile Răducă preotul-paroh al bisericii Kretzulescu, Ghidul creştinului ortodox de azi, Editura Humanitas, p. 178)