Cele patru puncte cardinale ale unei vieţi creștine

Toate acestea sunt indicate expres de Sfânta Evanghelie ca legi fundamentale ale vieţii creştine, nu doar ca nişte făgăduinţe călugăreşti, şi numai călătorind pe această cale vom putea dobândi odihna cea veşnică, împreună cu toţi sfinţii.

Dragostea de Dumnezeu, sărăcia, smere­nia, desăvârşite cu o neîncetată pocăinţă, constituie punctele cardinale ale vieţii monahiceşti.

Observăm însă că toate acestea sunt indicate expres de Sfânta Evanghelie ca legi fundamentale ale vieţii creştine, nu doar ca nişte făgăduinţe călugăreşti, şi numai călătorind pe această cale vom putea dobândi odihna cea veşnică, împreună cu toţi sfinţii; aceasta fiind calea cea unică, pe care tot creştinul trebuie să o urmeze pentru dobândirea mântuirii.

Comparând viaţa noastră creştină de acum cu acest model lăsat de Domnul Hristos, deosebirea este ca de la cer la pământ, deşi noi ne socotim că suntem „creştini buni”, şi încă ortodocşi, şi că trăim exact după învăţătura Sfintei Evanghelii.

Despre smerenie multă lume nici nu ştie ce este; ba unii o socotesc nepotrivită cu demnitatea şi pres­tigiul omului civilizat. Sărăcia? Este lucrul cel mai urât de lume, căci toată lumea aleargă după bani, vrea bogăţie şi trai bun; iar în sufletul iubitor de materie şi de bani cum să mai încapă şi dragostea de Dumnezeu?

Cât despre pocăinţă, multă lume a pierdut însuşi sensul cuvântului „păcat”. Câte păcate extrem de grave pentru conştiinţa creştină – precum lepădarea şi negarea lui Dumnezeu, desfrânarea, ura dintre oameni ş.a. – sunt nu doar în­găduite, ci chiar cultivate oficial, public sau legiferate. Pocăinţa nu-şi mai are nici un înţeles!

(Ieromonah Petroniu Tănase, Chemarea Sfintei Ortodoxii, Editura Bizantină, București, 2006, pp. 121-122)

De la același autor

Ultimele din categorie