Puterea Rugăciunii lui Iisus

Nu există relatare care să redea cuvintele propriu-zise pe care ei le-au folosit atunci când se rugau în Numele Său, dar faptul că ei au săvârşit minuni uimitoare – izgonind duhurile rele şi tămăduind bolnavi incurabili – e confirmat iarăşi şi iarăşi în scrierile Noului Testament.

În ultimele ceasuri ale vieţii Sale cu noi, Domnul a spus: „Până acum nimic n-aţi cerut în numele Meu: cereţi şi veţi primi, pentru ca bucuria voastră să fie deplină… Adevăr, adevăr vă spun: Orice veţi cere de la Tatăl în Numele Meu, El vă va da” (In. 16, 24; 23). Aceste cuvinte ale lui Hristos sunt piatra pe care se întemeiază rugăciunea Numelui Său; şi neîndoielnic că ucenicii au păzit această poruncă – un fapt cu atât mai credibil cu cât ei înşişi experiaseră puterea Numelui Său. „Şi s-au întors cei şaptezeci cu bucurie şi I-au spus: «Doamne, şi demonii ni se pleacă întru numele Tău»” (Lc. 10, 17).

Astfel, istoria rugăciunii în Numele lui Iisus începe odată cu Apostolii care au ascultat de îndemnul lui Hristos. Nu există relatare care să redea cuvintele propriu-zise pe care ei le-au folosit atunci când se rugau în Numele Său, dar faptul că ei au săvârşit minuni uimitoare – izgonind duhurile rele şi tămăduind bolnavi incurabili – e confirmat iarăşi şi iarăşi în scrierile Noului Testament.

(Arhimandritul Sofronie, Rugăciunea – experienţa vieţii veşnice, Editura Deisis, Sibiu, 2001, pp. 117-118)

De la același autor

Ultimele din categorie