În ultimul an de suferinţă spunea bătrânul ucenicului său că îşi pierde răbdarea şi zicea:

- Eu tot am spus la toți: răbdare, răbdare, răbdare în boală, în orice necaz. Dar când ajungi să rabzi tu, atunci vezi cât este de greu de răbdat! Și începea a lăcrima. Apoi zicea: Bătrânețea și durerea , mi-au luat toată puterea! Vino, îngerașul meu, și mă du la Dumnezeu, și să vii cu-n ciocănel, să mă desprinzi ușurel de la cap pân’la picioare, să-mi vindeci rana ce mă doare!

(Arhim. Ioanichie Bălan, Părintele Paisie Duhovnicul, Editura Doxologia, 2010, p. 130)