Rugăciunea adevărată e pacea cu care rămâi după ce te-ai rugat

 

Rugăciunea adevărată e rugăciunea de dincolo de rugăciune, e rugăciunea cu care rămâi după ce te-ai rugat, rugăciunea pe care o poţi realiza după ce ai luat parte la sfintele slujbe şi după ce te-ai obişnuit cu gândul că Îl ai în faţă pe Dumnezeu.

Adevărata rugăciune este rugăciunea de dincolo  de lectură, e rugăciunea de dincolo de sfintele slujbe (adică ceea ce se realizează prin sfintele slujbe, prin citirile de rugăciuni), rugăciunea noastră adevărată este rugăciunea adâncă pe care o pregătesc lecturile de rugăciuni, citirile de rugăciuni, de acatiste. Dar dacă te-apuci să citeşti numai aşa, ca să te-apuci să numeri câte acatiste ai citit, câte Psaltiri ai citit și așa mai departe, deja este o treabă mai mult de contabilitate decât de stare sufletească de rugător.

Rugăciunea adevărată e rugăciunea de dincolo de rugăciune, e rugăciunea cu care rămâi după ce te-ai rugat, rugăciunea pe care o poţi realiza după ce ai luat parte la sfintele slujbe şi după ce te-ai obişnuit cu gândul că Îl ai în faţă pe Dumnezeu. Pentru că slujbele noastre, prin alcătuirea lor, ne pun în situaţia de a ne gândi la Dumnezeu altfel decât dacă n-am lua parte la sfintele slujbe; ne aduc în situaţia să ştim că Dumnezeu e în faţa noastră şi că noi suntem în faţa lui Dumnezeu; creează o atmosferă de rugăciune, care ne ajută, ne angajează. Sunt foarte frumoase rugăciunile pe care le spunem la slujbe, cântările, textele de rugăciune pe care le cântăm la sfintele slujbe şi care ne aduc în conştiinţa noastră evenimentele sărbătorite; le aduc în sfera gândirii noastre, la zilele hotărâte pentru aceasta.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Disciplina interioară prin rugăciunea de toată vremea, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2006, p. 35)

De la același autor

Ultimele din categorie