Rugăciunea pentru aproapele este o datorie sacră. Bătrânul Porfirie zicea: „Nu te poți mântui singur, dacă alții nu se mântuiesc! Este o greșeală să te rogi numai pentru propria-ți mântuire. Trebuie să ne rugăm pentru lumea întreagă, pentru ca nimeni să nu se piardă”.

Și, altădată, adăuga: „Eu nu mă tem de iad și nu mă gândesc la Rai. Îi cer doar lui Dumnezeu să aibă milă de lumea întreagă și de mine, de asemenea”.

(Andrei Andreicuț, Mai putem trăi frumos? Pledoarie pentru o viață morală curată, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2004, p. 45)