Rugăciunea poate întoarce oamenii la credință

Când un om lumesc dă cu scop curat și nu din slavă deșartă, atunci Dumnezeu nu-l va lăsa, ci mai târziu îi va vorbi în inimă.

Părinte, există oameni care nu cred, dar sunt compătimitori și fac fapte bune.

Când un om lumesc dă cu scop curat și nu din slavă deșartă, atunci Dumnezeu nu-l va lăsa, ci mai târziu îi va vorbi în inimă. Un cunoscut de-al meu, ce trăia în Elveția, mi-a povestit odată următoarea întâmplare: O femeie bogată, dar atee, era atât de compătimitoare, încât ajunsese să-și împartă toată averea sa la săraci și scăpătați. În cele din urmă a ră­mas foarte săracă. Atunci toți cei care au fost ajutați de ea s-au îngrijit să o aducă în cel mai bun azil. Dar cu toate că a făcut atâtea fapte bune, a rămas atee. Mergeau și îi vorbeau despre Hristos, dar nu primea cuvântul. Spunea că Hristos n-a fost nimic altceva decât un om bun, un lucrător social și alte teorii de fe­lul acesta. Poate că și creștinii pe care i-a cunoscut, nu au putut-o ajuta prin pilda vieții lor. „Fă rugăciune pentru sufletul acesta!”, mi-a spus prietenul meu. În tot cazul a făcut multă rugăciune și acela pentru în­toarcerea ei. După o vreme mi-a spus prietenul meu: „Într-o zi când am mers s-o cercetez la azil, am aflat-o în întregime schimbată. «Cred, cred», striga ea”. I se întâmplase ceva care a schimbat-o. A cerut după ace­ea să fie botezată.

(Cuviosul Paisie AghioritulCuvinte duhovnicești, vol.2: Trezvie duhovnicească, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Ed. a 2-a, Editura Evanghelismos, București, 2011, pp. 180-181)

De la același autor

Ultimele din categorie