Rugăciunile celor vii pentru repausaţi

Nu toţi oamenii, ci numai aceia dintre ei care au în sine aluatul virtuţii nu vor fi uitaţi de Domnul şi Judecătorul tuturor.

Rugăciunile celor vii sunt de mare folos doar pentru acei repausaţi a căror viaţă pământească a fost o luptă continuă cu patimile, pentru cei ce au adormit în dreapta credinţă şi în pocăinţă, dar n-au avut timpul de a dovedi prin viaţa lor, renunţarea la viciile ce-i stăpâneau şi de a face fapte de pocăinţă. 

Sfântul Ioan Damaschin scrie şi el, referitor la repausaţii pentru care rugăciunile celor vii sunt mântuitoare: „Nu toţi oamenii, ci numai aceia dintre ei care au în sine aluatul virtuţii, dar care n-au avut timp de a frământa din el pâinea cu toată bunăvoinţa lor, ori din lenevire, ori din nepăsare, ori din slăbiciune omenească, ori pentru că amânând dintr-o zi în alta, a fost surprins de moarte, aceia nu vor fi uitaţi de Domnul şi Judecătorul tuturor; însă după moartea lor, Dumnezeu va învrednici pe rudele lor şi prieteni, îndreptând gân­durile şi inimile lor şi va pune în inimile lor gândul de a le da ajutor” (Cuvânt asupra repausaţilor).

(Părintele Mitrofan, Viața repausaților noștri și viața noastră după moarte, Editura Credința strămoșească, Petru Vodă – Neamț, 2010, pp. 227-228)

De la același autor

Ultimele din categorie