Despre dragostea față de aproapele, Bătrânul zicea: „Când fratele nostru face o greșeală, noi trebuie să-i suportăm ispita. Adevărata dragoste ne inspiră să facem sacrificii pentru aproapele nostru. Fără sacrificiul din partea noastră, dacă-l judecăm pe fratele nostru care a păcătuit, îl facem să cadă și mai jos. Și invers, printr-un sacrificiu făcut al dragostei noastre și prin rugăciunea noastră tainică pentru el, îi trezim conștiința, care se educă și-l judecă: atunci el se pocăiește și se îndreaptă”.

(IPS Andrei Andreicuț, Mai putem trăi frumos? Pledoarie pentru o viață morală curată, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2004, p. 40)