Semnul direct al renaşterii în Hristos

Dintru început, noi nu am avut această poftă, acest păcat sălăşluit în noi, aceste patimi: eram duhovniceşti. Pecetea omenirii era în duh, iar duhul – o putere trăind în Dumnezeu, adăpându-se cu viaţă din Dumnezeu şi aţintindu-le pe toate spre Dumnezeu – şi pe cele ale omului, şi pe cele din afara lui, atât pe cele lăuntrice, cât şi pe cele din afară.

Să-l întrebăm pe Apostol de ce păgânii şi iudeii cei asemenea lor fuseseră morţi până la primirea Mântuitorului Hristos. Iată ce ne răspunde Apostolul: pentru că făceau poftele trupului şi ale simţurilor (Ef. 2, 3). Dar ce s-a întâmplat cu ei, după ce au renăscut în Hristos? S-a întâmplat că, în pofida poftelor trupului şi ale simţurilor, s-au arătat zidiţi în Iisus Hristos, pentru lucrarea faptelor bune. În acest fel, împotrivirea faţă de poftele trupului şi ale simţurilor şi năzuinţa în Iisus Hristos spre lucrarea binelui, care le este opus – acesta este semnul direct al renaşterii în Hristos. După cum vedeţi, este foarte simplu.

Voia trupului şi a simţurilor trebuie să ne fie clară. Într-alt loc, Apostolul o numeşte simplu: trup, sau trup cu patimi şi pofte, sau păcatul cel ce trăieşte în noi, iar direcţia opusă acesteia o numeşte duh; iar legea principală a creştinului o exprimă astfel: în Duhul să umblaţi şi să nu împliniţi pofta trupului (Gal. 5, 16). Căci umblaţi în Duhul, dacă trăiţi în Duhul (Gal. 5, 25); iar dacă trăiţi în Duhul se poate vedea dacă nu împliniţi poftele trupului. Dintru început, noi nu am avut această poftă, acest păcat sălăşluit în noi, aceste patimi: eram duhovniceşti. Pecetea omenirii era în duh, iar duhul – o putere trăind în Dumnezeu, adăpându-se cu viaţă din Dumnezeu şi aţintindu-le pe toate spre Dumnezeu – şi pe cele ale omului, şi pe cele din afara lui, atât pe cele lăuntrice, cât şi pe cele din afară.

 

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Viaţa lăuntrică, Editura Sophia, 2011, p. 173)

De la același autor

Ultimele din categorie