Sfinţire fără smerire nu se poate

 

Când nu ne cunoaştem vinovăţiile, ne înşelăm după părerea noastră cu „dreptatea” pe care n-o avem şi, necunoscându-ne, nu răbdăm cele ce vin peste noi, cu rânduiala lui Dumnezeu.

De ce îngăduie Dumnezeu aşa palme peste faţa dreptului? Răspundem că nu este altă cale de sfinţire şi că, înaintea lui Dumnezeu, nici cerul nu este destul de curat; iar sfinţire fără smerire nu este. Nouă însă, celor păcătoşi şi grei la pricepere, Dumnezeu nu are cum ne aduce aminte de păcatele noastre, ştiute sau neştiute, ca să ni le cunoaştem şi să ni le mărturisim – de vreme ce nu luăm aminte la predica Bisericii –, decât luând, cu atât mai vârtos, prăjina ocărilor.

Dacă ne-am cunoaşte cât suntem de păcătoşi, ne-ar fi mult mai uşoară ispăşirea vinovăţiilor. Dar când nu ne cunoaştem vinovăţiile, ne înşelăm după părerea noastră cu „dreptatea” pe care n-o avem şi, necunoscându-ne, nu răbdăm cele ce vin peste noi, cu rânduiala lui Dumnezeu. 

(Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Împărăției, ediție îngrijită de Pr. Prof. Simion Todoran și Monahia Zamfira Constantinescu, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, 1995, p. 45)

De la același autor

Ultimele din categorie