Nu cugeta că, alungate, gândurile toate se vor risipi. Că dracii și mai tare se pornesc, și viforul mai mult se întețește. Însă tot lepadate și neluate în seamă, se vlăguiesc. Nu se mai îngrașă, ca în vremea când le țineam la sân și le hrăneam. Surghiunite, domnia li se surpă. Și odată cu maicile, se sting și odraslele, patimile adică.

Singură paza gândurilor nu stinge însă patimile. Că-s rele ale duhului și rude cu duhurile rele, și numai cu harul lui Dumnezeu se biruiesc. Iar harul ți-l agonisești cu rugăciune, cu duhul căinței și al smereniei. Așa că îndată ce-ți vine un gând rău, întâi de toate aleargă la căință și cere iertare de la Dumnezeu. Apoi alungă-l cu numele cel sfânt al lui Iisus, armă tare în lupta cu gândurile, ca să te speli de patimile tale. Cu nimic alta decât cu rugăciunea se biruie ispitele. Cu ea să începi.

De te înalți cu duhul, socotind că te-ai izbăvit de acum de gânduri și ispite, grabnic ai să cazi din nou, la cea dintâi ispită.

Fă-te în fața ispitelor ce ne împresoară căpetenie de oaste, gata să le înfrunte în toată clipa, dar și prunc ce-și caută scăparea la Tatăl său.

(Jean-Claude Larchet, Ține candela inimii aprinsă, Editura Sophia, București, 2007, pp. 82-83)