Starea de familiaritate cu Dumnezeu

Prin lucrarea care-i este proprie, adică vorbirea cu Dumnezeu, rugăciunea ne duce la unirea în chip tainic cu Dumnezeu cunoscând din nou starea de apropiere şi familiaritate cu El pe care o avea Adam în Rai.

Rugăciunea îl face pe om să se lepede încetul cu încetul de lume şi de sine însuşi. Căci, aşa cum arată Sfântul Isaac Sirul, „rugăciunea este omorârea gândurilor voinţei după viaţa trupului. Cel care se roagă este întru totul deopotrivă cu cel ce a murit lumii". Iar a stărui în rugăciune este una cu „a se făgădui cineva pe sine însuşi". Rugăciunea îl face pe om să-şi biruiască firea căzută şi duce la omorârea omului celui vechi; şi unindu-se prin ea cu Dumnezeu se îmbracă în omul nou. Prin lucrarea care-i este proprie, adică vorbirea cu Dumnezeu, rugăciunea ne duce la unirea în chip tainic cu Dumnezeu cunoscând din nou starea de apropiere şi familiaritate cu El pe care o avea Adam în Rai.

(Jean-Claude Larchet, Terapeutica bolilor spirituale, Editura Sofia, p. 313-314)

De la același autor

Ultimele din categorie