De obicei, cugetele goale se rotesc prin cap. Să le urmăriți pe acelea care pătrund inima ca o săgeată, lăsând acolo o urmă. Ștergeți imediat această urmă cu rugăciunea, punând în locul ei o simțire opusă. Atunci când se păstrează căldura, astfel de întâmplări sunt rare și slabe. Aprindeți în voi frica de Dumnezeu. Țineți cont de faptul ca în timpul cugetării neîncetate la Dumnezeu, să nu uitați a vă încălzi frica evlavioasă. Deasa amintire de Dumnezeu fără evlavie slăbește sentimentul de frică față de Acesta și, prin aceasta, îl lipsește pe om de lucrarea mântuitoare care îi aparține.

(Arhiepiscopul Antonie de Golânsk și Mihailovsc, Calea rugăciunii lăuntrice, Manualul isihiei, Editura Bunavestire, Galați,  2003, p. 68)