Preasfânta Maică se roagă neîncetat pentru noi și este neîncetat lângă noi. Ori de câte ori o căutăm din inimă pe Preasfânta Maică, ea este nelipsită. Ea singură, după Domnul, este apărătoarea neamului nostru. O, câte biserici sunt închinate Preasfintei Născătoare de Dumnezeu pe fața pământului! Ce mulțime de izvoare tămăduitoare, la care oamenii dobândesc multă vindecare – acolo unde s-a arătat Maica Domnului și a binecuvântat acele izvoare spre vindecarea bolnavilor și a celor sănătoși! Ea este neîncetat și necontenit cu noi, dar noi o uităm.

Și, vedeți și voi, că aici, pe pământ, putem fi părăsiți și de rudele cele mai apropiate. Cu toți avem slăbiciunile noastre, și adesea îi vătămăm și pe cei din neamul nostru, ca să nu mai vorbim despre ceilalți. Iar aceștia pot, din pricina nestatorniciei noastre, să ne disprețuiască și să ne respingă sau ne pot ierta, dar sunt, cu toate acestea, mâhniți. Însă Domnul si Preasfânta Sa Maică? O, cât de mult îi întristăm – prin nestatornicia noastră, aici pe pământ, în viață – pe Domnul și pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu... Dar atunci când cădem către ei din inimă, ne iartă toate! Nu țin minte niciuna din ticăloșiile noastre, din faptele netrebnice din viața noastră, iar viața ne este atunci ca și cum nu ar fi pe pământ.

(Starețul Tadei de la Mănăstirea Vitovnița,  Cum îți sunt gândurile așa îți este și viața,  traducere de Valentin Petre Lică, Editura Predania, București, 7514/2006, p. 133)