Suferinţa e veşnic nouă, proteică la infinit, orişicând „proaspătă”

Cuvinte duhovnicești

Suferinţa e veşnic nouă, proteică la infinit, orişicând „proaspătă”

    • Suferinţa e veşnic nouă, proteică la infinit, orişicând „proaspătă”
      Foto: Oana Nechifor

      Foto: Oana Nechifor

Contrariul păcatului nu e virtutea, contrariul păcatului e libertatea.

- Toate le putem afla, toate le putem cunoaşte, toate le putem învăţa. Numai suferinţa nu. Credem că ştim ce e suferinţa, că nu mai putem avea surprize, că am mers pînă la capăt.

Da de unde! Suferinţa e veşnic nouă, proteică la infinit, orişicînd proaspătă. (...)

- Cea mai extraordinară cugetare citită vreodată, în afara textelor evanghelice, e a lui Kierkegaard. Contrariul păcatului nu e virtutea, contrariul păcatului e libertatea.

- Lui C. G. Jung, în Ceylon, un preot îi spune: „Nu, lui Buddha nu i te poţi ruga. Nu-l poţi implora. Buddha nu mai e. E în Nirvana." Asta-i marea deosebire. Hristos, care s-a rugat mereu, aşteaptă mereu ruga noastră. E cu ochii şi cu urechile la noi, mereu la uşă Hristos, ca şi Tatăl, lucrează mereu (Ioan 5, 17), iar la fiecare liturghie se jertfeşte. El nu e în Nirvana, la odihnă, la repauz, la deconectare. E pe şantier şi pune umărul.

(Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii, Editura Mănăstirii Rohia, Rohia, 2005, p. 175)