Temelia a toată fapta bună este postul şi privegherea

Acestea, cu dreap­tă socoteală făcându-se, lucrează împreună cu omul spre tot binele.

Temelia a toată fapta bună este postul şi privegherea; că acestea, cu dreap­tă socoteală făcându-se, lucrează împreună cu omul spre tot binele; iar începutul tutu­ror celor rele este odihna pântecelui şi moleşeala somnului, care aprind pofta curviei şi tâmpesc mintea, şi groasă de-a pururea şi întunecată o arată; precum ochilor sănătoşi le urmează poftirea luminii, tot aşa poftirea rugăciunii urmează postului ce se face cu dreaptă-socoteală; căci atunci când cine­va începe să poftească, dintru aceasta min­tea se deşteaptă spre poftirea vorbirii lui Dumnezeu; încă şi trupul cel postit şi neîngreuiat cu saţiul nu va suferi a dormi toată noaptea în aşternutul său, ci cu osârdie se scoală la slujba lui Dumnezeu. Deci, întrucât pecetea postului se pune pe trupul omului, gândul lui cugetă întru umilinţă [străpungere], iar inima lui izvorăşte rugăciune, şi posomorârea zace pe faţa lui, iar gândurile cele urâte se fac depar­te de dânsul, şi aşa se face vrăjmaş poftelor celor rele şi vorbelor celor deşarte. Cale mare spre tot binele este postul, iar cel ce se lene­veşte dinspre dânsul, toate faptele bune le scurtează; pentru aceasta a şi fost pusă firii noastre spre păzire porunca cea dintru înce­put, iar de acolo a căzut începutul plăsmuirii noastre. Temelia a toată fapta bună este postul şi privegherea; că acestea, cu dreap­tă socoteală făcându-se, lucrează împreună cu omul spre tot binele; iar începutul tutu­ror celor rele este odihna pântecelui şi moleşeala somnului, care aprind pofta curviei şi tâmpesc mintea, şi groasă de-a pururea şi întunecată o arată; precum ochilor sănătoşi le urmează poftirea luminii, tot aşa poftirea rugăciunii urmează postului ce se face cu dreaptă-socoteală; căci atunci când cine­va începe să poftească, dintru aceasta min­tea se deşteaptă spre poftirea vorbirii lui Dumnezeu; încă şi trupul cel postit şi neîn­greuiat cu saţiul nu va suferi a dormi toată noaptea în aşternutul său, ci cu osârdie se scoală la slujba lui Dumnezeu. Deci, de unde dintru început s-a fă­cut căderea, de acolo iarăşi nevoitorii prin păzirea legii înfrânării se nevoiesc să se scoale întru frica lui Dumnezeu spre a face toate poruncile; încă şi Izbăvitorul neamu­lui omenesc lupta cea către Diavolul de aici o a început. Căci după Botez L-a scos pe El Duhul în pustie şi a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. (Avva Isaac)

(Everghetinosul, vol. 1-2, traducere de Ștefan Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2009, pp. 149-150)

Ultimele din categorie