”...umplându-mi trupul de viermi şi războindu-mă împotriva lui, cu faptele mele cele rele”

Cain, care a fost întâiul născut al primilor creaţi Adam şi Eva, a ucis pe fratele său, Abel (Facere 4). În locul lui Cain, primul ucigaş de frate, poetul se așază pe sine însuşi, mărturisind că şi el a devenit ucigaş al conştiinţei sale, ucigaş al acestei voci a lu Dumnezeu, care este adânc sădită în străfundurile fiecărui om.

Întrecând eu de bunăvoie uciderea lui Cain, m-am făcut cu știință ucigaș al sufletului, umplându-mi trupul de viermi şi războindu-mă împotriva lui, cu faptele mele cele rele.

Cain, care a fost întâiul născut al primilor creaţi Adam şi Eva, a ucis pe fratele său, Abel (Facere 4). În locul lui Cain, primul ucigaş de frate, poetul se așază pe sine însuşi, mărturisind că şi el a devenit ucigaş al conştiinţei sale, ucigaş al acestei voci a lui Dumnezeu, care este adânc sădită în străfundurile fiecărui om. A ucis-o prin hrana şi dezmierdarea pof­telor păcătoase ale trupului său, care s-au dovedit a fi împotriva sufletului său. „Căci trupul nostru, spune Apostolul Pavel, poftește împotriva duhului, iar duhul împotriva trupului; căci acestea se împotrivesc unul altuia, ca să nu faceţi cele ce aţi voi" (Galateni 5, 17).

Iisuse, nu m-am asemănat dreptății lui Abel. Daruri bineprimite nu Ți-am adus niciodată, nici fapte dumnezeiești, nici jertfă curată, nici viață fără prihană.

Poetul se întoarce spre Iisus. El mărturiseşte în văzul tuturor că nu s-a asemănat lui Abel în virtute şi nici nu a oferit lui Dumnezeu daruri bineprimite: fapte plăcute de Dumnezeu, jertfă curată şi viaţă fără prihană. Abel este modelul bărbatului drept şi, desigur, preînchipuire a lui Hristos. Cartea Facerea menţionează, „Și a adus şi Abel din cele întâi-născute ale oilor sale și din grăsimea lor. Şi a căutat Domnul spre Abel şi spre darurile lui" (Facere 4, 4). Despre dreptatea Iui Abel vorbește Apostolul Pavel: „ Prin credință, Abel a adus lui Dumnezeu jertfă mai bună decât Cain, pentru care a luat mărturie că este drept, mărturisind Dumnezeu despre darurile lui; și prin credință grăiește și azi, deși a murit” (Evrei 11, 4. vezi și 1 Ioan 3, 12).

(Simeon Koutsa, Plânsul adamic. Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, Editura Doxologia, Iași, 2012)

De la același autor

Ultimele din categorie