Acum mă îndeletnicesc cu citirea unor cărţi în slavă bisericească, în rusă şi în alte limbi pe care le am, cărţi care cuprind cuvintele sfinţilor pustnici din Egipt. Cuvintele acestea sunt nişte perle nepreţuite! Scufundătorul coboară în adâncul mării ca să găsească mărgăritar de preţ: şi Sfinţii Părinţi se depărtau în pustii adânci, acolo pătrundeau adânc în ei înşişi şi aflau felurite perle nepreţuite, duhovniceşti: smerenia următoare lui Hristos, simplitatea şi nerăutatea copilărească, îngereasca nepătimire, dreapta socotinţă şi înţelepciunea duhovnicească: pe scurt, aflau Evanghelia.

Astăzi am citit un cuvânt al Marelui Sisoe care mi-a plăcut dintotdeauna, pe care l-am avut dintotdeauna la inimă. Un oarecare călugăr i-a zis acestuia: „Mă aflu în necurmată aducere-aminte de Dumnezeu”. Cuviosul Sisoe i-a răspuns: „Acesta nu este lucru mare; lucru mare va fi atunci când te vei socoti mai rău decât toată făptura”.

Înaltă îndeletnicire este aducerea-aminte necurmată de Dumnezeu! Această înălţime este însă foarte primejdioasă atunci când scara către ea nu e întemeiată pe piatra cea trainică a smereniei.

(Sfântul Ignatie Briancianinov, De la întristarea inimii la mângâierea lui Dumnezeu, Editura Sophia, 2012, pp. 140-141)