Dacă celălalt este într-o stare sufletească rea, iar eu mă aflu într-una bună, îl pot influența?

Dar dacă vrăjmașul prezintă lucrurile astfel? De unde știi tu că te afli într-o stare mai bună? Atunci când cred că sunt mai bun decât celălalt și mă doare și mă întristez pentru el, trebuie mai degrabă să mă în­tristez pentru mine și nu pentru acela. Chiar și atunci când cineva vede că, într-adevăr, celălalt nu este bine, trebuie să-l îndreptățească și să-i afle circumstanțe atenuante. Numai pentru sine să nu afle circumstan­țe atenuante, ci să se socoată mai rău decât ceilalți și să-l doară pentru halul în care se află el însuși. Unul ca acesta recunoaște că n-a făcut nimic pentru toate cele ce i le-a dat Dumnezeu și zice: „Dumnezeule, nu mă lua în seamă pe mine! Aruncă-mă departe! N-am făcut nimic bun, ajută-l pe celălalt!”. Cei care sporesc cu adevărat nu-și simt marea lor sporire, ci numai o mare zdrobire și smerenie și dragostea lui Dumnezeu cu o veselie negrăită.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, vol.2: Trezire duhovnicească, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Ed. a 2-a, Editura Evanghelismos, București, 2011, p. 140)