Asta ar trebui să-ţi întrebi inima, în primul rând. Această excludere este una care se face pe alte baze, dar, când ţii la cineva, ţii cu defecte cu tot şi, atunci, nu-ţi mai pui problema: îl pun sau nu-l pun. Îl pui dintr-o dată şi, apoi, ştie Dumnezeu ce să facă. Sigur, la Sfânta Proscomidie se pomenesc oamenii care s-ar putea şi împărtăşi, dar e foarte greu să-i desţeleneşti pe fiecare şi să ştii despre fiecare dacă se poate sau nu se poate împărtăşi. Şi, apoi, aşa cum te rogi tu pentru el, doreşti să se roage si alţii pentru tine; sunt nişte lucruri care nu se pot cataloga chiar aşa, cum îşi închipuie oamenii.

La noi, la mănăstire, vin foarte multe pomelnice şi nu mai ştie nimeni care-s vrednici sau nevrednici - îi pomenim pe toţi şi poate că-i va lumina Dumnezeu sau poate nu-i va lumina, sau poate Dumnezeu va primi rugăciunile noastre şi-i va face şi mai buni, căci ceea ce-i cu neputinţă la om, cu putinţă este la Dumnezeu - spune Domnul Hristos în Evanghelie.

(Părintele Teofil Părăian, Rugăciunea pelerinaj către cer, Editura Doxologia, Iaşi, 2013, p. 62-63)