Să înțelegi că frumusețea și adâncul Scripturii este să știi sa te faci toate tuturor, dacă iubești ca un apostol sau ca un fiu de apostol.

Dacă inima bate în pieptul nostru nu înseamnă că nu-i și pentru altcineva inimă. Căci ea, inima, nu-i făcută numai să poarte sângele din noi, cum se întâmplă și la dobitoace, ci mai ales să poarte, tot atât de sigur, duhul din noi.

(Arhimandritul Arsenie Papacioc, Scrisori către fiii mei duhovnicești, Mănăstirea Dervent, Constanța, 2000, p. 50)