În această stare, durerea, dacă este foarte puternică, se micșorează și devine suportabilă, iar dacă este mică, dispare cu totul. Vezi, cei îndrăgostiți sunt ca și răpiți, nici somnul nu-i prinde. Îmi spunea un monah: " Gheronda, fratele meu s-a îndrăgostit de o țigancă și nici să doarmă nu mai poate. Spune continuu: "Paraschiva mea, Paraschiva mea!". Să-i fi făcut vrăji? Nu știu. Eu sunt de atâția ani călugăr și nu o iubesc pe Maica Domnului nici măcar cât o iubește fratele meu pe țiganca asta! Să nu-mi tresalte inima deloc!" Deci dacă simți ceva din această dragoste lumească, închipuie-ți cum este cea cerească!"

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Patimi și virtuți, traducere de Ieroschim. Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2007, pp. 204-205)