Care a fost nenorocirea poporului nostru în toți anii comunismului? Ideologia străină impusă cu forța tancurilor? Colaboraționismul alor noștri? Atitudinea supusă a poporului în fața umilinței?

Din toate câte un pic… Dar a fost o mare încercare, din care Biserica noastră și credința au ieșit întărite. Că Dumnezeu a făcut o minune, ca să ne salvăm în această perioadă, asta e clar. Apoi generațiile de azi, de mâine, au de unde să învețe lecția răbdării, ce înseamnă istoria, ce înseamnă iubirea de patrie, jertfa…

Mai are onoare românul? Cum se manifestă onoarea românului nostru în alte vremuri? O afacere, pe vremuri, se parafa printr-o strângere de mână, nu era nevoie, neapărat, de un act scris, de martori…

Ei, s-a mai schimbat omul, acum nu mai are încredere…! Dar nu-i vina românului de azi, e vina istoriei, a politicilor mincinoase. Un om a întrebat, odată, ce e mai mare: averea sau onoarea? Răspunsul unui Sfânt Părinte a fost: Dacă pierzi o avere, poți să o faci la loc, în scurt timp, cu ceva abnegație. Dar dacă ai pierdut onoarea, cu nicio avere din lume nu o mai poți recupera…!

(Adrian Alui Gheorghe, Părintele Iustin și morala unei vieți câștigate, Editura Credința Strămoșească, pp. 88-89)