Să preferi a fi mai bine sărac decât să ai belşug de argint. Dacă te neliniştesc lipsurile, mai bine îndură-le decât să îi nelinişteşti pe ceilalţi. Aceasta să îţi fie regulă şi să nu-ţi doreşti să te hrăneşti cu sângele săracilor, cerând de la ei dobândă la argint. Altfel, nu vei merge în urma săracului Hristos, blestematule, ci în urma păgânilor nelegiuiţi şi vei cădea sub blestemul legii şi te vei face moştenitorul focului celui nestins. Căci „blestemat să fie tot omul, care dă argintul său cu camătă aproapelui său” (citat aproximativ după Lev. 25, 36; Deut. 27, 26). Ai auzit, suflete, că pentru cel ce „a risipit” şi „a dat săracilor”, iar nu pentru cel ce a dat argint cu camătă „dreptatea rămâne în veacul veacului” (Ps. 111, 9). Pentru ce, ca o viperă surdă, îţi astupi urechile? Dacă Îl iubeşti cu adevărat pe Iisus Hristos care S-a răstignit şi doreşti să moşteneşti slava Lui fericită, sărăceşte împreună cu El şi toate dorinţele tale strămută-le în cer.

(Sfântul Maxim Grecul, Viaţa şi cuvinte de folos, Traducere de Florentina Cristea, Editura Bunavestire, Galaţi, 2002, p. 39)