Încrederea valorează mai mult decât capitalul, spune negustorul. Încrederea în steaua polară valorează mai mult decât cunoașterea drumului, spune corăbierul.

Cu încredere și tu, prietene, îmi întinzi mâna, iar eu, oarecum, te conduc. Însă, într-o clipă, omul poate să moară, și negustorul să fie păgubit. Steaua polară poate, într-o clipă, să se ascundă în dosul unui nor negru, și corăbierul să se rătăcească. Iar eu, prietene, sunt un pumn de praf, pe care, într-o clipă, vântul morții îl poate împrăștia. Oare cine te va conduce de la mormântul meu mai departe? Cărei călăuze te vei încredința atunci? Dăruiește-ți încrederea atunci, ca și acum, lui Iisus Hristos, Cel ce a risipit moartea ca pe-un pumn de praf. El este prietenul care nu moare și deasupra căruia nu se poate așeza nici un nor negru.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Gânduri despre bine și rău, Editura Predania, București,  2009, p. 76)