Ascultă pe Apostolul ce zice: „Eu voiesc ca toţi oamenii să fie ca mine. Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul aşa, altul într-alt fel” (I Corinteni 7, 7). Arătat este că între mireni şi între cei ce s-au lepădat de lume face deosebire, zicând: „Fiecare are de la Dumnezeu darul său: unul aşa, altul într-alt fel”. Şi nici pe mireni nu i-a oprit a se însura după lege, nici pe cei ce s-au lepădat de lume nu i-a oprit de la înfrânare, zicând: „Fiecare are de la Dumnezeu darul său: unul aşa, altul în alt fel”. Că mirenilor le dă voie, zicând: „Din cauza desfrânării, fiecare să aibă femeia sa” (I Corinteni 7, 2). Şi iarăşi: „Cinstită este nunta întru toate. Iar pe curvari şi pe preacurvari îi va judeca Domnul” (Evrei 13, 4). Iar celor ce s-au lepădat de lume le-a pus înainte înfrânarea, zicând: „Şi tot cel ce se nevoieşte se înfrânează de toate ” (I Corinteni 9, 25). Deci, două nevoinţe a pus înainte cuvântul, precum mai sus s-a zis. Iar tu, monahule, cunoaşte şi vezi în care rânduială te-ai rânduit, şi ce este semnul cu care te-ai îmbrăcat şi ale cui sunt rugăciunile şi făgăduinţele pe care le-ai făgăduit lui Dumnezeu. După acelea ţi se va cere seamă, precum a zis Mântuitorul: „Din cuvintele tale te voi judeca” (Luca 19,22). Precum am zis mai sus, mirenilor le-a dat voie a se însura după lege, iar celor lepădaţi de lume a se înfrâna. Că dacă poate tuturor le-ar fi dat voie cuvântul: „Mai bine este a te însura, decât a arde ”, nu s-ar fi nevoit nimeni la această faptă bună. Nici Ilie Tezviteanul, nici Ilisei, nici Ioan şi câţi s-au făcut fameni pe sine pentru Împărăţia cerurilor şi curate şi-au păzit trupurile lor lui Dumnezeu. Chiar însuşi Apostolul nu s-ar fi înfrânat, de nu ar fi privit la darea de plată (Evrei 11, 26). Nici să nu ni se pară, precum unii pun pricini că: „Drepţi erau, iar eu sunt păcătos”. S-au făcut drepţi pentru că şi-au petrecut viaţa lor, aceasta de acum, cu dreptate şi cu cuvioşie. 

(Sfântul Efrem Sirul, Cuvinte și învățături vol. 2, Editura Bunavestire, Bacău, 2008, p. 215)