Au fost zece leproși în Sfânta Evanghelie și dumnezeiasca îmbăiere – porunca Logosului celui viu al lui Dumnezeu – i-a curățat pe toți zece. Dar numai unul singur s-a întors spre a mulțumi marelui Său binefăcător. Iar atunci Adevărul Însuși Iisus, a întrebat: „Au nu zece s-au curățit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de alt neam?” (Luca 17, 17-18).

Prin urmare, în fiecare moment favorabil al lucrurilor, dar și în momentele de nenorocire, la sănătate, precum și în luptele cu boala, la bucurie, dar și la necaz, noi trebuie mereu să oferim tămâia înmiresmată a recunoștinței noastre dinaintea tronului Dumnezeirii ca niște slugi nevrednice care au primit mila prin preacuratul sânge al lui Hristos. „Dragul nostru Hristos, bunul nostru Dumnezeu, dăruiește-ne darul recunoștinței și al mulțumirii, pentru a nu fi osândiți și mai mult; vina pentru alte felurite păcate ale noastre este de ajuns”.

(Comori duhovnicești din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile și omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, p. 366)