Domnul Inspector este aici? De la religie? Părintele consilier cultural este? Dacă da, vă rog, puneți mâinile așa la ureche ca să nu auziți ce spun acum: Să nu faceți ce scrie în programă! Dacă respectați programa nu-i aduceți la Biserică, maică, îi faceți să fugă de la Biserică. Spuneți așa acolo, câteva idei, să nu vină părintele să vă controleze, puțin din temă și după aceea stați de vorbă cu ei. Că ei sunt teribili, sunt grozavi, dar nu cred, li se pare că nu cred. Au lucrat numai cu sinapse din alea care nu cred, nu? Dar ei au probleme, ei au întrebări și, încet, încet, dacă dumneavoastră credeți în Dumnezeu, imposibil să nu le faceți poftă. Imposibil. Să avem ce să le arătăm, dar să-i și lăsăm omului timp să vadă. Lăsați-le timp să vă pună în inferioritate, să fie obraznici, acceptați, cu rugăciune, toate aceste perioade în care ei se revoltă și simt nevoia să fie mai grozavi decât dumneavoastră! Și Dumnezeu vă va învăța, vă va sufla! Sunt și situații imposibile, dar nici Dumnezeu n-a zis: „Aduceți-i pe toți la Mine!”. A zis numai: „iubiți-i pe toți și lăsați-i să vină la Mine”! Cred că mai degrabă ar trebui să fim atenți să nu-i împiedicăm să meargă la Domnul, prin felul nostru de a fi. Faceți ce puteți și Dumnezeu lucrează restul. Pe mine m-a învățat Înaltul Serafim odată, când eram gata să cad în deznădejde și ziceam: „Da’ degeaba mă mai duc acolo, mai bine să-mi fac rugăciunea minții mele în mănăstire, că iată, nu se schimbă nimic!”. Și mi-a zis Înaltul: „Maică, acum ai făcut păcat mare! Să te spovedești și să nu numeri niciodată, să nu socotești!”. Că, știți, când David a făcut un recensământ a fost aspru pedepsit de Dumnezeu. Nu socotim noi ce am făcut pentru că Domnul e Cel ce face. Ai primit binecuvântare să lucrezi acolo, fă ce ai de făcut! Fă-ți cruce și mergi cu Domnul! Ia și o cruce în mână, așa ca mine… Nici nu știi cât ajută!