Iubirea este o datorie care rămâne mereu neachitată. Cu cât lucrăm pentru a o achita, cu atât datoria crește. Când e vorba de foloase bănești, îi admirăm pe cei care nu au datorii, pe când, atunci când e vorba de foloasele iubirii, îi fericim pe cei care sunt foarte îndatorați. De aceea apostolul Pavel scrie: ”Nimănui cu nimic să nu-i fiți datori decât cu iubirea unuia față de altul” (Rom. 13, 8). Prin aceste cuvinte vrea să ne arate că datoria dragostei trebuie totdeauna s-o achităm și totdeauna să rămânem îndatorați. Niciodată să nu încetăm să fim îndatorați cu ea, câtă vreme ne aflăm în această viață. Că pe cât de grav și supărător este să datoreze cineva bani tot atât de vrednic de osândire este să nu datoreze iubire. Iubirea este o datorie care rămâne, cum am spus, mereu neachitată. Fiindcă această datorie este cea care mai presus de orice ne alcătuiește viața și ne leagă mai strâns între noi. (Sf. Ioan Gură de Aur, Problemele vieții, p. 136)