Datorie are fiecare să se sârguiască să adune pe cei risipiţi şi să înveţe pe cei răzvrătiţi şi toate să le facă nevoindu-se spre folosul şi mântuirea sufletească de obşte. Dar nu să se vatăme şi pe sine şi să smintească şi pe alţii. Pentru aceea pururea ne rugăm pentru cei ce greşesc. Căci nu urăşte Dumnezeu altceva mai rău, decât pe cel mândru, precum zice şi fratele Domnului: „Domnul stă împotriva mândrilor, iar smeriţilor dă dar”. 

(Sfântul Teodor Studitul, Cuvântări duhovnicești, Editura  Episcopia Alba Iulia, Alba Iulia, 1994, p. 81)