-  Părinte Teofil, de ce avem nevoie de un duhovnic, de un îndrumător în viaţă?

- E bine să avem duhovnic, pentru că e bine să ne verificăm cu o conştiinţă străină de conştiinţa noastră şi cu o conştiinţă superioară conştiinţei noastre. Avem nevoie de un om străvăzător, un om care poate să-şi dea seama de nişte situaţii pe care noi înşine, părtinitori fiind, nu le putem sesiza şi nu le putem rezolva. Şi atunci e nevoie de cineva între noi şi Dumnezeu, un om al lui Dumnezeu, care să ne descopere voia lui Dumnezeu, avem nevoie de un om care să asculte mărturisirile noastre, care pentru noi înseamnă şi o uşurare sufletească. Avem nevoie de un om care să ştie mai bine decât noi ce trebuie să facem ca să înlăturăm din viaţa noastră cele rele şi să ne întărim în cele bune. Asta însă nu înseamnă totdeauna că cel care se spovedeşte are și un duhovnic.

Sunt atâția credincioşi ai noştri care nu au duhovnic, chiar dacă se spovedesc la un preot duhovnic. Adică nu au un om de care să atârne cumva, un om pe care să-l consulte în anumite situaţii. Cineva care se spovedeşte o singură dată pe an, cum ar fi în postul Paştelui, nu poţi să zici că are duhovnic, ci s-a spovedit la un preot duhovnic. La fel cei care se spovedesc foarte rar, poate mai rar decât o dată pe an sau chiar dacă se spovedesc de două, de trei ori pe an, nu poţi să zici că au duhovnic, ci au un preot la care s-au spovedit sau se pot spovedi la mai mulţi preoţi, care au darul duhovniciei. Duhovnic ai atunci când depinzi de cel care îţi este duhovnic, când ai conştiinţa că ai un duhovnic, când eşti doritor să-i cunoşti îndrumarea, când cauţi îndrumare la el.

(Întâmpinări, Interviuri cu Părintele Teofil Părăian, realizate de Sabin Vodă, Editua Sophia, București, 2000, pp. 22-23)