- De ce avortul este considerat ucidere şi este combătut cu atâta tărie de Sfânta Biserică?

- Prin avort se înţelege uciderea pruncilor în pântece prin tot felul de mijloace. Deoarece fătul are suflet viu, creat de Dumnezeu chiar în clipa zămislirii, pentru aceea avortul este combătut de Biserică şi de Sfinţii Părinţi cu atâta tărie; pentru că se ucide viaţa, se pierde sufletul – atât al celui ucis, cât şi a celui care săvârşeşte uciderea – şi calcă porunca lui Dumnezeu, Care zice: Creşteţi şi vă înmulţiţi (Fac. 1, 28). Se calcă şi porunca a VI-a din Decalog, care zice: Să nu ucizi (Ieş. 20, 13).

Prin avort se ameninţă viaţa de pe pământ, se calcă porunca creaţiei dată de Dumnezeu în rai, se atentează la viaţa celor mai nevinovate fiinţe omeneşti, care sunt copiii, se destramă familia, se îmbolnăveşte societatea întreagă şi se aduc peste cei vinovaţi cumplite pedepse dumnezeieşti, atât în viaţă, cât şi după moarte. Apoi, sufletele copiilor avortaţi, nefiind botezaţi, nu pot intra în împărăţia lui Dumnezeu, ci aşteaptă ziua cea înfricoşată a Judecăţii, când singuri vor acuza pe părinţii care i-au ucis în faţa Dreptului Judecător Iisus Hristos.

Iată pentru ce avortul este crimă, adică ucidere de om şi trebuie combătut cu toată tăria de Biserică şi de păstorii ei.

(Arhimandrit Ilie Cleopa, Ne vorbește Părintele Cleopa, ediția a 2-a, vol. 5, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004, p. 29)