Teama de Dumnezeu este începutul vieţii celei adevărate a omului. Şi teama de Dumnezeu nu rămâne în suflet, împreună cu risipirea. Căci slujind inima simţurilor, ea nu mai simte dulceaţa lui Dumnezeu. Fiindcă cugetarea celor dinlăuntru este împiedicată de a simţi de organele cele simţitoare care-i slujesc ei.

(Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoinţă, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 27)