De ce este oprită săvârșirea Sfintei Liturghii în zilele de miercuri și vineri din Săptămâna brânzei?

Cei care ați consultat în această perioadă calendarul bisericesc, poate ați observat că zilele de miercuri și vineri din Săptămâna brânzei (sau Săptămâna albă) sunt notate ca fiind zile aliturgice. Ce înseamnă acest lucru?

Înainte de a oferi o explicație legată de zilele aliturgice, trebuie să știm că Postul Mare sau „al Păresimilor” este precedat de o perioadă de trecere numită în popor „Săptămâna albă”, a brânzei ori a untului. În această perioadă nu se mai consumă carne (a nu se confunda, deci, cu harți), iar în zilele de miercuri și vineri se face dezlegare la ouă, lapte, brânză, o rânduială specifică prin care Biserica noastră urmărește obișnuirea organismului cu o alimentație mai uşoară.

Această tranziție se regăsește și în plan liturgic, deoarece o altă particularitate a acestei perioade este și faptul că, aceleași zile de miercuri și vineri sunt zile aliturgice, adică zile în care, în bisericile și mănăstirile noastre nu se săvârșește niciuna dintre cele trei Sfinte Liturghii folosite până acum în cultul ortodox. Din ce motiv?

Mai întâi, este important să reținem faptul că, de-a lungul anului bisericesc, există mai multe zile în care nu se săvârșește Sfânta Liturghie. Numite zile „aliturgice”, „neliturgice” sau „nonliturgice”, acestea sunt următoarele:

  • miercuri şi vineri din Săptămâna brânzei;
  • luni şi marţi din prima săptămână a Postului Mare;
  • vinerea dinaintea Crăciunului şi cea dinaintea Bobotezei, atunci când aceste praznice cad duminica sau lunea şi se oficiază slujbele Ceasurilor şi Vecernia.

În ceea ce privește zilele de miercuri și vineri din săptămâna brânzei, Sfânta Liturghie nu se săvârșește – fapt care ne înlesnește, într-un fel, „accesul” în atmosfera specială a Postului Mare. Fără Sfânta Liturghie, rânduiala slujbelor Bisericii seamănă foarte bine cu rânduiala de pe parcursul Postului Mare, cu atât mai mult cu cât, spre exemplu, în cadrul slujbei Vecerniei se adaugă troparele care se cântă în mod obișnuit în Postul Mare. De asemenea, la finalul slujbelor se adaugă și Rugăciunea Sfantului Efrem Sirul, „Doamne și Stăpânul vieții mele” – o altă particularitate a Postului Mare – care se rosteşte începând cu miercurea din săptămâna lăsatului sec de brânză şi până la Denia din Sfânta şi Marea Vineri.

Așadar, termenul „aliturgic” nu înseamnă că aceste două zile sunt „vitregite” de întreaga slujire liturgică, deoarece în biserici se săvârșesc toate celelalte slujbe, cu excepția Sfintei Liturghii. Săvârşirea celor şapte Laude se face după rânduiala din post, însoțită de meditaţie profundă și de intensificarea rugăciunii, familiarizând astfel trupul cu nevoinţa de pe parcursul întregului post.

Săptămâna albă amintește tuturor, printre altele, și de viețuirea primilor oameni în Rai, unde ei nu consumau carne. Consumul cărnii şi al sângelui începe în neamul omenesc abia după momentul căderii în păcat. De aceea, aceste șapte zile sunt și un chip al înălțării, al întoarcerii noastre la starea cea dintâi și în Împărăția Cerurilor, fapt care se oglindește și în planul liturgic al Bisericii noastre prin această „pregătire aliturgică” pentru perioada specială a Postului Mare.

De la același autor

Ultimele din categorie