Da, trebuie să te spovedești curat! E cineva acolo care-ți face asta și acel cineva te are la mână cu ceva. Poate sunt lucruri pe care nu le-ai iertat celor care te-au rănit? Dar să știi că și noi ne mai plictisim la rugăciune! Nu avem inima aprinsă de dorul lui Dumnezeu ca să ne rugăm curat mereu!

Se povestește că era o sfântă și pe când era începătoare în mănăstire avea canon să se roage o jumătate de oră cu rugăciunea minții și mai desfăcea din când în când degetele mâinilor pe care le ținea la ochi, ca să vadă cât e ceasul! Nu vă rușinați, oameni buni, e greu să te rogi, e activitatea cea mai grea. Roagă-te puțin, spune-i părintelui ce ți se întâmplă, îți citește rugăciuni de frică, te spovedește… E vrăjmașul care vrea să te ducă la televizor! Sporește cu aghiasmă și el fuge, fă sfeștanie în casă, fă mătănii.

Poate ai o spaimă din copilărie, poate o fire mai sensibilă, poate te-ai jucat cu păcatul pe scara blocului sau în altă parte pe întuneric. Poate ai crezut în zodii, ți-ai ghicit în cafea, mai în glumă, mai în serios, poate te-ai dus la o vrăjitoare să vezi dacă zice, ce-o zice și cum… Atunci, măicuță, să știi, că acela (diavolul) te are la mână și nu vrea să te piardă. Dar nu te lăsa, fă-ți cruce și mergi și spune-i asta duhovnicului. Să ai duhovnic, acolo ți-este scăparea! Nu te teme! De câte ori luăm o hotărâre bună să facem un lucru plăcut lui Dumnezeu, apar tot felul de piedici: fie avem „ghinion”, fie ne e frică, fie ne e foame, fie am uitat focul aprins, fie am uitat ușa deschisă… Nu te lăsa păcălit, sunt doar niște ispite!

(Monahia Siluana Vlad, Meșteșugul Bucuriei, volumul II, Editura Doxologia, Iași, 2009, p. 194)