De ce mâncarea naşte patimi?

Cuvinte duhovnicești

De ce mâncarea naşte patimi?

Trebuie să trăim în aşa fel încât duhul să fie mai ager decât trupul, şi nu invers.

Dacă aprindem un foc, atunci cu cât mai multe lemne aruncăm în el, cu atât mai mare se face şi te arzi când te apropii de el. La fel e şi cu omul care mănâncă mult şi gustos, gras sau dulce: patimile încep să se elibereze şi el se aprinde. Creştinii ortodocşi nu mănâncă nimic până la ora 12 ziua (la această oră a fost răstignit Mântuitorul şi tot atunci se termină în fiecare zi Liturghia dumnezeiască), iar la prânz nu mănâncă pe săturate, ci atât cât să se mai poată ruga după aceea. Seara mănâncă mai puţin şi astfel nici patimile nu se aprind. Trebuie să trăim în aşa fel încât duhul să fie mai ager decât trupul, şi nu invers.

(Părintele Ambrozie Iurasov, Îndrumar creştin pentru vremurile de azi, vol. 1, Editura Sophia, Bucureşti, 2008, p. 144)

Citește despre: