Pentru că toți ne naștem cu păcatul strămoșesc, iar ștergerea acestuia se face numai prin Taina Sfântului Botez. Sfântul Apostol Pavel zice: „Printr-un om a intrat păcatul în lume și prin păcat moartea, așa și moartea a trecut la toți oamenii prin acela în care toți au păcătuit” (Romani 5, 12), iar prorocul David recunoaște că „întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea” (Psalmul 50, 6). De asemenea, prorocul Ieremia în „Plângerile” sale zice cu durere: „Părinții noștri au greșit și nu mai sunt, dar noi purtăm fărădelegile lor” (5, 7), iar dreptul Iov arată că „nu este cu putință să iasă ceva curat din ceva necurat” (Iov 14, 4).

Din aceste mărturii ale Sfintei Scripturi înțelegem că păcatul strămoșesc a trecut la toți oamenii și deci ne naștem cu acest păcat. Dovadă și mai grăitoare în această privință este faptul că și copiii mor, ca efect al păcatului strămoșesc. Copiii nu se plămădesc din credința creștină a părinților, ci din trupurile lor, din carnea și din sângele lor, iar Mântuitorul spune: „Carnea și sângele nu pot să moștenească Împărăția lui Dumnezeu, nici stricăciunea nu moștenește nestricăciunea” (I Corinteni 15, 20). Precum mamele bune își spală copiii zilnic, îi îmbracă în haine curate, iar în caz de boală îi duc la doctor, tot așa mama creștină se îngrijește și de sufletul copilului, curățindu-l de păcatul strămoșesc prin Sfântul Botez.

(Arhimandritul Serafim Man, Crâmpeie de propovăduire din amvonul Rohiei, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, 1996, p. 41)