Deoarece femeia are sădită în firea ei multă bunătate și dragoste, diavolul o războiește mult: îi aruncă invidia cea otrăvitoare și-i ortăvește dragostea. Iar când dragostea ei este otrăvită și devine răutate, atunci femeia din albină devine viespe și îl întrece pe bărbat în duritate. Și vezi, în timp ce unui bărbat îi este de ajuns să plece de lângă el persoana nedorită, ca să n-o mai vadă în fața ochilor, femeia, care a fost dăruită de Dumnezeu prin creație cu multă afecțiune, nu se mulțumește cu faptul de a dispărea persoana pe care o invidiază și de a nu o mai avea în fața ochilor, ci ar dori ca ea să moară. Femeia trebuie să fie foarte atentă la patima invidiei. Se impune să golească dragostea ei de orice urmă de egoism, pentru ca dragostea cea multă pe care o are să rămână curată.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Patimi și virtuți, traducere de Ieroschim. Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2007, p. 119)