În timpul slujbei de priveghere, vecernia are în cadrul ei o altă laudă a Bisericii, denumită Litie. Această parte fastuoasă a cultului liturgic, conform regulilor tipiconale, se desfăşoară în pronaosul bisericii. Pentru că majoritatea slujbelor se săvârşesc în Sfântul Altar, cu participarea creştinilor din naos, săvârşirea Litiei în spatele bisericii poate fi privită drept o curiozitate liturgică. De ce oare Litia se oficiază în pronaos?

Primul răspuns este legat de istoricul acestei slujbe. De provenienţă monastică, Litia a apărut ca o necesitate fizică. Monahii din mănăstirile palestiniene, dar şi cei din Constantinopol, privegheau toată noaptea de sâmbătă spre duminică. Pentru a putea rezista până la finele privegherii, la sfârşitul vecerniei gustau puţină pâine. Cu timpul, acestui obicei i s-a dat o conotaţie liturgică. Pentru că masa se desfăşura în spatele bisericii, până astăzi oficiem litia în pronaos.

Explicaţia poate avea şi o conotaţie mistică. Pronaosul este văzut de către spiritualitatea creştină drept spaţiu al pocăinţei. În primele secole, aici stăteau penitenţii şi catehumenii, cei care nu aveau voie să participe la Euharistie. Oficiem Litia în pronaos, făcând astfel un pelerinaj al nostru actual, de la uşa bisericii la Sfântul Altar, de la pocăinţă spre braţele lui Hristos, întinse pe lemnul Crucii, în Sfântul Altar.