Fratele Domnului nu spune însă numărul acestora, dar după tradiţie se obişnuieşte a chema şapte şi socotesc că vine aceasta de la numărul darurilor Sfântului Duh cel în şapte chipuri, după cum arată Isaia proorocul, sau de la acei şapte preoţi ai legii vechi, care în jurul Ierihonului au trâmbiţat de şapte ori, după porunca lui Dumnezeu, şi au dărâmat acele ziduri ca pe o cetate a vicleanului şi pereţii cei cumpliţi ai înălţării păcatului. Sau precum sufletul fiind mort, după chipul proorocului, când deasupra acelui copil al samaritencii s-au rugat preoţii de şapte ori, pe acesta înviindu-l, precum, adică, şi Elisei pe acel copil, de şapte ori închinându-se şi de şapte ori rugându-se; sau după cum şi Ilie, care de şapte ori rugându-se, a deschis cerul, ce fusese închis pentru păcate, şi a venit ploaia. Aşa şi aceştia, de şapte ori rugându-se, vor dezlega fiinţa păcatului şi vor deschide, precum ori rugându-se, vor dezlega fiinţa păcatului şi vor deschide, precum Petru, cerul, punând cheia darului şi mila iertării de la Dumnezeu ca pe ploaie o vor coborî. Acesta este, pe lângă altele, după cum mi se pare, înţelesul despre cei şapte. Iar unii, unde este lipsă de preoţi, şi numai trei cheamă. Şi aceasta nu poate fi spre dojană, mai întâi pentru puterea Treimii, apoi iarăşi şi pentru acel lucru întru mărturie şi propovăduire a Treimii, ceea ce iarăşi prin Ilie s-a făcut, când pe fiul cel mort al sumanitencii l-a înviat, de trei ori rugându-se şi de trei ori închinându-se asupra lui. Iară unii şi mai mult de şapte preoţi adună, spre mai marea arătare a credinţei şi râvnei. Dar nu se cuvine a iscodi mult pentru număr despre număr, pentru că de număr nu se scrie. Dar chiar dacă nu este scris, tot trebuie să păstrăm aşezământul vechi, şi să fie deci şapte, cum este obiceiul de demult. Iar dacă este nevoie, atunci să nu fie mai puţin de trei, şi să zică toate câte se cuvine a spune după obicei, deoarece toată fiinţa Duhului este de la Tatăl.

(Sfântul Simeon Arhiepiscopul Tesalonicului, Cuvinte şi scrisori duhovniceşti, Editura Tipografia Centrală, Chişinău, 1998, p. 136)