De ce sunt importante fructele şi legumele în hrana bebeluşilor
Fructele, sucurile de fructe, ca şi zarzavaturile, sunt importante în hrana bebeluşilor pentru aportul lor în vitamine şi minerale, puţine proteine şi lipide, unii acizi organici, celuloză şi pectine, substanţe importante în reglarea tranzitului intestinal.
Sucurile de fructe aduc un conţinut strict în vitamine şi sunt bogate în fructoză, iar prin îmbogăţirea lor cu făinos dulce prezintă un aport nutritiv consistent. Valoarea nutritivă a fructelor creşte odată cu posibilitatea administrării lor integrale, mai ales sub formă proaspătă.
Fructele conţin multă apă, unele vitamine şi provitamine, săruri minerale şi glucide, sub formă de fructoză, glucoză şi amidon, mai ales în banane, puţine proteine şi lipide, unii acizi organici, celuloză şi pectine.
Citricele conţin multă vitamina C şi mai puţine vitamine din grupul A şi B. Piersicile şi perele conţin cantităţi mari de potasiu, iar fragii, murele şi zmeura conţin o mare cantitate de vitamina C, însă trebuie administrate cu prudenţă, deoarece exercită şi o puternică acţiune alergizantă.
Merele conţin vitamine din grupele A, B şi C. Datorită conţinutului mare de pectine şi datorită acţiunii lor alcalinizante, sunt folosite în tratamentul bolii diareice a sugarului. Acţiune antidiareică au şi coacăzele, afinele şi gutuile.
Alte alimente importante în hrana sugarului sunt legumele şi zarzavaturile, care vor fi administrate sub formă de supă de zarzavat, iniţial fără a fi îmbogăţite cu grăsimi sau unele făinuri. Sub această formă, legumele prezintă un aport important de săruri minerale solubile, foarte necesare proceselor de creştere intensă, mai ales a sistemului osos. După 2-3 săptămâni de la introducerea supei de zarzavat, aceasta poate fi îmbogăţită cu grăsimi sau făinos. Supa de zarzavat şi legume se poate administra în alternanţă cu supa de carne de vită, pasăre sau peşte.
În jurul vârstei de 5-6 luni se poate introduce şi piureul de legume, cartoful fiind primul preferat. Acesta se va fierbe în coajă sau în aburi, sub presiune, se vor zdrobi şi pasa, după care piureul se va subţia, cu apa în care s-a fiert şi adăugându-se sare după gust.
După vârsta de 6 luni se poate administra conopidă, dovlecel, spanac. Soteurile de legume pasate sau opărite în unt sau grăsimi vegetale, îmbogăţite cu sosuri albe, se pot administra după vârsta de 10 luni.
Mai târziu, după vârsta de 6-7 luni, supa şi piureul de legume pot fi îmbogăţite prin adaos de gălbenuş de ou, carne mixată. Pentru a-i schimba gustul, supa poate fi acrită, din când în când, cu zeamă de lămâie.
Sughițul – interviu cu dr. Nicoleta Dimitriu
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro