Nu trebuie, ci acesta este Darul lui Dumnezeu! Pe măsură ce ne apropiem de El, frica se transformă în iubire! Relația reală dintre noi și Dumnezeu este dragoste. Dar pentru că noi nu știm, ne este frică. Frică, atunci când Îl considerăm departe. Pe măsură ce-L cunoaștem, descoperim că frica este altceva decât ce bănuim noi. Însă, din ce am discutat eu cu alții și din propria experiență, frica de Dumnezeu vine de la frica pe care-am avut-o de tata. S-ar putea ca dumneavoastră să fi fost răsfățați, să nu mai aveți asemenea probleme, însă copiii care au crescut în familii în care tata a fost extrem de violent sau dur, foarte greu au putut să se gândească la Dumnezeu ca Tată. Dar, pe măsură ce înaintăm în credință și simțim că Dumnezeu ne iubește, începem să ne simțim iubiți, începem să ne răsfățăm și de-abia după ce ne-am răsfățat binișor în casa lui Dumnezeu și în fața lui Dumnezeu, apare frica sfântă, frica iubire, frica să nu întristezi o iubire atât de mare și atât de frumoasă. Nu cred că există trebuie în viața duhovnicească. E un cuvânt care nu-mi place. Și dacă cineva zice: „Trebuie cutare lucru.“, fac eu să iasă invers, chiar dacă e vorba despre ascultare... E un cuvânt care ucide libertatea... Dumnezeu nu spune „trebuie“, ci „dacă vrei…“. Dacă ți-e frică, strigă la El: „Doamne, mi-e frică de Tine!“. Dacă simți nevoia să-L iubești mai mult, zi: „Doamne, vreau să Te iubesc mai mult!“. El rezolvă treaba asta în mod concret.