Dar daca un copil, chiar dacă provine dintr-o familie de intelectuali, nu citeşte nimic?

Se întâmplă şi aşa ceva, deşi eu cred că acolo unde se citeşte doar din necesităţi profesionale şi nu literatură de bulevard astfel de probleme nu prea apar. Sigur că dacă tata este redactor şi este nevoit să citească tot felul de literatură, aceasta nu înseamnă că fiii lui vor deveni nişte cititori împătimiţi. Dar dragostea pentru carte, care îi conduce pe părinţi de-a lungul vieţii, se poate transfera şi la copii.

De aceea, cred că situaţia amintită aici este posibilă doar în cazul unei atitudini superficiale fată de literatură a părinţilor. Pentru ca cei mici să se obişnuiască cu literatura, despre cărţile citite trebuie să se discute în casă deschis, fară să se adopte vreo atitudine de mentor.

Astfel de discuţii cu siguranţă vor trezi interesul copiilor pentru literatură, aşa că situaţia în care copiii nu citesc este determinată, în mare măsură, de părinţi, şi nu trebuie învinuit calculatorul sau televizorul pentru aceasta... Ce vină are calculatorul? Acum cincizeci de ani se dădea vina pe aparatul de radio sau pe patefon, pe jocurile din curte sau pe fotbal, ca să nu se ajungă la adevărata cauză a problemei.

Ce-i de făcut într-o astfel de situatie? Să urmărim cu atenţie cum relaţionăm între noi, adulţii, dar şi cu copiii. Să analizăm bine temele pe care le-am abordat în discuţiile cu copiii. Să vedem dacă în convorbirile noastre cu ei există ceva care le poate trezi interesul, căci se întâmplă adesea ca intelectualii să lase sfera preocupărilor lor cărturăreşti în afara casei.

Astfel de oameni, ajunşi acasă, după o zi de discuţii aprinse cu colegii ori de lucru în faţa calculatorului, sunt mai degrabă înclinaţi să se deconecteze în faţa televizorului toată seara, cu o bere în faţă, eventual, decât să-şi elibereze mintea şi inima pentru a vorbi serios cu copiii. De ce să-i intereseze pe copii articolele din ziar scrise de tata sau studiile mamei, dacă acestea se produc în afara vieţii familiale? De ce ar fi interesaţi copiii de disertaţiile părinţilor, dacă acestea nu dau nici un rod acasă, în familie? Într-o astfel de manieră trebuie căutat răspunsul la întrebarea de ce copiii unor intelectuali nu citesc.

(Preot Maxim Kozlov, Familia – ultimul bastion: răspunsuri la întrebări ale tinerilor, traducere din limba rusă de Eugeniu Rogoti, Editura Sophia, București, 2009, p. 258-260)