Cred că toți adulții își aduc aminte cu foarte mare plăcere și nostalgie de anii copilăriei, când erau lipsiți de orice fel de griji și probleme. Aceea este perioada cea mai simplă, mai frumoasă și mai liniștită din viața fiecărui om, în care orice supărare își găsește rapid o rezolvare, probabil și pentru că întotdeauna sunt lângă tine și te sprijină, cu tot ce pot, părinții.

La maturitate, mulți dintre noi avem tendința de a exagera gravitatea unei probleme sau a unei situații, devenim ușor morocănoși și triști, însă nu trebuie să uităm că prin aceasta îi influențăm pe cei din jurul nostru, în special pe copii. Ei ne copie stilul vestimentar, verbal, gestual, dar și atitudinea, iar dacă ne vor vedea percepând doar partea negativă a existenței, ne mai mirăm că devin și ei la fel?

Ar fi un exercițiu excelent pentru noi să-i privim mai des pe cei mici, să remarcăm zâmbetul inocent și râsul lor nevinovat, să luăm „lecții” de la ei și să redevenim, măcar puțin, copiii de odinioară. Să nu băgăm în seamă greul, ci să ne bucurăm de viață așa cum este ea, cu bune și cu rele.

Numai de noi depinde să ne bucurăm de frumusețea vieții și a lumii înconjurătoare sau să ne adâncim în nemulțumire și tristețe. Dar e nevoie să ținem cont și de generația tânără, pe care nu trebuie să o condamnăm la o viață în culori sumbre și neatrăgătoare.

Dacă vom reuși să trecem peste problemele mai mici sau mai mari ale vieții de zi cu zi, probabil că vom putea vedea frumusețea ei, nu doar cea ce este rău și neplăcut. Adulții au capacitatea de a se detașa mai ușor de toate neîmplinirile și frustrările ivite pe neașteptate, dar copiii nu. Să nu-i împovărăm, deci, cu nefericirea noastră.

Într-adevăr, vremurile tulburi și stresul cotidian își pun amprenta asupra noastră, dar să nu uităm că suntem modele pentru tânăra generație. Stă în puterea noastră să dăm la o parte gândurile negre, să încercăm să zâmbim mai mult, să râdem sincer și să ne concentrăm doar partea plăcută și frumoasă a vieții.

Îți mai recomandăm și: Merită sau nu să trăiești? Uriașa prăpastie dintre optimism și pesimism