Gestionează-ți propriile limite, ca să poți gestiona sentimentele și educația copilului tău

Copiii n-au nevoie ca părinții lor să fie terapeuți, ci au nevoie doar de niște părinți cărora să le pese suficient pentru a învăța cum să facă acest lucru. Când copilul tău reacționează impulsiv sau e suparat, încearcă să faci un pas înapoi pentru o clipă și să reflectezi puțin. Gândește-te ce ar putea să simtă el în momentul acela. Simplul act de a te gândi ce ar putea simți un copil în loc să reacționezi impulsiv este un act de cinstire care arată un respect profund pentru copilul tău.

Nu este nevoie să fii terapeut pentru a le spune pe nume emoțiilor pe care le simte copilul tău, dar este nevoie să înveți cum să îți exprimi propriile emoții și cum să le gestionezi dacă vrei să îți ajuți copilul să învețe să facă același lucru. Copiii n-au nevoie ca părinții lor să fie terapeuți, ci au nevoie doar de niște părinți cărora să le pese suficient pentru a învăța cum să facă acest lucru. Când copilul tău reacționează impulsiv sau e suparat, încearcă să faci un pas înapoi pentru o clipă și să reflectezi puțin. Gândește-te ce ar putea să simtă el în momentul acela. Vorbește cu alți părinți sau cu specialiști despre ce ar putea simți copilul în asemenea momente și despre modalități de a trata acele stări sufletești cu respect și cu rezultate bune.

Simplul act de a te gândi ce ar putea simți un copil în loc să reacționezi impulsiv este un act de cinstire care arată un respect profund pentru copilul tău ca persoană. Încearcă să te gândești cum te-ai simți dacă ai fi în locul copilului tău. Ia în calcul ce a făcut sau ce a văzut copilul chiar înainte să reacționeze. Cum a fost ziua lui până în acel moment? Au fost în ultima vreme schimbări majore în viața lui? Gândește-te la ce virtuți se luptă el să dobândească și cât de greu ar putea fi acest lucru pentru cineva de vârsta lui.

Noi îi învățăm pe copii cum să se exprime adecvat și cum să-și gestioneze emoțiile ilustrând noi înșine comportamentele dorite. Mai mult, dacă nu știm cum să acordăm atenție vieții tainice a inimii noastre, este greu să acordăm atenție vieții lăuntrice a copilului. Dacă am crescut într-o familie care disprețuia viața lăuntrică și tot ce înseamnă stările sufletești, s-ar putea ca acest lucru să impună un proces de învățare.

Cred că majoritatea soților se străduiesc să fie atenti la stările sufletești ale celuilalt în căsnicie. Deși e posibil să ne fie teamă să nu cumva să atingem o problemă spinoasă acordând atenție stărilor sufletești ale soțului sau soției, în felul acesta este sprijinită apropierea afectivă dintre soți și căsniciile devin mai puternice. Nu lăsa viața sau căsnicia ta să devină un șir de sarcini. Nu este ceea ce îți doreai când v-ați cununat și nu așa este planul lui Dumnezeu pentru o căsătorie sau pentru viața de familie.

Stările sufletești sunt un aspect important al firii noastre omenești pe care îl considerăm fără importanță sau îl ignorăm în dezavantajul nostru. Dumnezeu ne-a creat ca făpturi umane cu simțăminte și vindecă firea noastră căzută prin simțăminte. Ne cheamă să le mărturisim, nu să ne reprimăm simțămintele și dorințele noastre omenești. Aceasta presupune ca noi să învățăm să fim atenți la lumea noastră lăuntrică și să l-o oferim Lui.

Dacă te gândești că a da atenție stărilor sufletești înseamnă să îți menajezi copiii și să îi răsfeți și te temi să nu crești niște copii slabi, care nu sunt capabili să răzbească, lucrurile stau exact pe dos. Explicarea stărilor sufletești este hotărâtoare pentru a crește copii puternici, echilibrați si care au conștiință de sine.

Băieții vor deveni bărbați puternici care sunt stăpâni pe ce simt, nu ignoră ce simt. Dacă vrei să crești un băiat puternic, nu îl înveți să-și înăbușe sau să-și ignore sentimentele, pentru că, la maturitate, el va fi incapabil să se orienteze în propria lui viață lăuntrică. Încearcă să îl înveți pe fiul tău cum să exprime și să gestioneze toată paleta de emoții, așa încât, ca matur, să nu fie nici rupt de propriile emoții, nici robul lor. Copiii pot învăța cum să-și stăpânească emoțiile doar dacă li se îngăduie să se lupte cu ele. Noi ar trebui să îi ajutăm să-și recunoască stările sufletești atunci când se luptă cu ele. Așa ajung copiii nu doar puternici, ci niște copii puternici care au spirit pătrunzător, empatie și o intuiție bună.

Noi facem multe alte lucruri pe lângă faptul că acordăm atenție stărilor sufletești ale copiilor noștri, dar putem integra acest lucru în tot ce facem. A încerca să acordăm atenție vieții lăuntrice a copiilor noștri este esențial pentru obiectivele noastre pe termen lung, în aceeași măsură în care este și să știm cum să stabilim limite.

(Philip Mamalakis, Principii ortodoxe de creștere a copiilor: educarea lor pentru Împărăția lui Dumnezeu, Editura Sophia, București, 2017, pp. 170-172)

Îți mai recomandăm și: Rolul părinților nu este de a-i rezolva problemele copilului, ci de a-l învăța să le rezolve singur

Gestionarea emoțiilor, dorințelor și pornirilor – aspecte cheie în viața duhovnicească a unui copil

De la același autor

Ultimele din categorie