Un frate din Lybia a venit către Avva Siluan în Muntele Panefo şi îi zice lui: Avvo, am un vrăjmaş care mi-a făcut multe rele, că şi ţarina mea, cînd eram în lume, mi-a răpit-o, şi de multe ori m-a vrăjmăşit. Iar acum a pornit şi oameni otrăvitori ca să mă omoare, şi voie am să-l dau la dregătorul. Zis-a lui bătrânul: Precum te împaci, fiule, fă. Zice fratele: Cu adevărat, avvo, de se va pedepsi, foarte mult se foloseşte sufletul lui. Răspuns-a bătrânul: Cum socoteşti, fiule, fă. Şi a zis fratele: Scoală-te, părinte, să facem rugăciune, şi voi merge la dregătorul! Deci sculându-se şi rugându-se amândoi, cînd au venit să zică: Şi iartă nouă datoriile noastre, precum şi noi iertăm datornicilor noştri, a zis bătrânul: Şi nu ne ierta nouă datoriile noastre, precum nici noi nu iertăm datornicilor noştri. Şi zice bătrânului fratele: Nu aşa, părinte. Iar bătrânul a zis: Ba aşa, fiule! Căci cu adevărat, de vei voi să mergi la dregătorul, ca să-ţi facă ţie izbândire, Siluan altă rugăciune nu va face ţie. Şi punând fratele metanie, a iertat pe vrăjmaşul său. (Pentru îndelunga răbdare şi nepomenirea de rău)

(Pateric Egyptean, Editura Cartea Ortodoxă, Bucureşti, 2011, p. 423)