Dăm bani şi ne preocupăm să le asigurăm o bună educaţie laică, lumească, şi, de asemenea, să treacă cu bine prin stagiul militar. Apelăm la prieteni şi alergăm încoace şi încolo pentru asta, dar nu facem absolut nimic ca să-i ajutăm să fie preţuiţi şi de Împăratul îngerilor. Le permitem să meargă la spectacole, dar niciodată nu-i obligăm să meargă la biserică. Şi, chiar dacă-i facem să vină o dată sau de două ori, ei vin şi-şi pierd timpul, fară nici un rost sau vin ca să se distreze, fară să înţeleagă ce se întâmplă acolo.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Părinții și educarea copiilor, Ed. Agapis, 2010, p. 46)